Sex Terapie

Programeaza-te

L-V: 09:18

0758 748 827

Anorgasmia: Ce este, de ce apare si cum se trateaza eficient?

Introducere

Orgasmul nu este un obiect pe care „îl avem” sau „îl oferim”, ci mai degrabă o experiență subiectivă, trăită diferit de fiecare persoană și influențată profund de cultură și psihologie.

Sexualitatea în anumite contexte este redusă la performanță și la capacitatea de  a atinge orgasmul, ceea ce transformă această trăire într-un criteriu al succesului erotic și al compatibilității de cuplu.

De aici, apar presiuni precum că bărbații ar trebui să se asigure să ofere orgasm femeilor, în timp ce acestea își impun că trebuie să aibă. Ca și o consecință a acestor presiuni apar comportamentele tipice asigurărilor emoționale din cuplu precum simularea orgasmului, cu scopul de a proteja identitatea sexuală a partenerilor, dar care între timp afectează autenticitatea relației subminând-o.

În alte situații orgasmul feminin este marginalizat, iar plăcerea sexuală a femeii este considerată lipsită de necesitate sau inferioară. Aceste diferențe în percepția asupra orgasmului în funcție de gen ne demonstrează că orgasmul nu poate fi înțeles doar biologic, ci este o experiență care evoluează influențată de norme, roluri și convingeri sociale, care influențează mai departe atât viața sexuală, cât și dinamica de cuplu. 

Ce este anorgasmia?

Anorgasmia reprezintă o disfuncție sexuală descrisă prin dificultatea semnificativă sau incapacitatea persistentă de a experimenta orgasmul, înțeles ca eliberare a tensiunii sexuale și ca trăire a plăcerii înalte, urmate de satisfacție și relaxare corporală. Anorgasmia implică, fie întârzierea apariției orgasmului, fie diminuarea intensității sale sau chiar și absența completă a experienței orgasmice. 

Tipuri de anorgasmie

Tipurile de anorgasmie sunt, în general, clasificate după momentul debutului și contextul manifestării:

1. După momentul debutului

  • Anorgasmie primară 

 

Acest tip de anorgasmie se referă la situația în care o persoană nu a experimentat niciodată orgasmul, indiferent de stimulare sau contextul sexual. Apare cel mai frecvent la femei și este asociat cu lipsa cunoașterii propriei sexualități, cu inhibiții puternice sau experiențe traumatice. Persoana poate avea dorință și excitație, dar răspunsul orgasmic lipsește complet. 


  • Anorgasmie secundară 

 

Acest tip presupune că o persoană a putut avea anterior orgasme, dar la un moment nu le-a mai putut experimenta. Poate fi cauzat de factori medicali sau psihologici. Este perceput adesea ca o pierdere a sexualității și senzualității iar o persoană poate trăi frustrare și scăderea încrederii în sine. 

 

2. După contextul manifestării

 

  • Anorgasmie generalizată 

 

Persoana care experimentează acest tip nu poate ajunge la orgasm în niciun context. Nu poate ajunge la orgasm nici în timpul actului sexual cu un partener, nici prin masturbare și nici prin fantezie erotică. Reprezintă o dificultate complexă, deoarece implică o combinație de factori psihologici, relaționali și uneori, organici. 


  • Anorgasmia situațională

 

Anorgamia situațională presupune că orgasmul apare doar în anumite condiții sau prin anumite tipuri de stimulare, de exemplu doar prin masturbare și nu în timpul actului sexual cu un partener. Este cea mai frecventă formă de anorgasmie și de cele mai multe ori este legată de recunoașterea corpului sau de presiunea contextului relațional. 

 

Programeaza-te la terapie
în doar 20 de secunde

Programeaza-te

Simptome anorgasmie

Manifestarea simptomatică centrală a anorgasmiei este legată de incapacitatea persistentă sau recurentă de a obține orgasm, dar impactul său se extinde si afectează mai departe starea emoțională, imaginea de sine și dinamica din relație. 

Astfel că, anorgasmia se manifestă printr-o serie de simptome fiziologice și psihologice, care afectează atât viața sexuală individuală, cât și relația de cuplu. 

Simptomele fizice ale anorgasmiei:

  • Absența completă a orgasmului în ciuda excitării sexuale și a stimulării adecvate;
  • Întârziere semnificativă a orgasmului;
  • Reducerea intensității orgasmului(senzații diminuate sau incomplete);
  • Lipsa contracțiilor musculare caracteristice fazei orgasmice;
  • Persistența tensiunii sexuale fără eliberare și relaxare.

Simptome emoționale și cognitive:

  • Frustrare și nemulțumire după contactul sexual;
  • Scăderea stimei de sine și percepția despre sine ca fiind inadecvat sexual;
  • Anxietate înaintea actului sexual;
  • Scăderea dorinței sexuale în timp, ca urmare a lipsei de plăcere;
  • Tristețe sau chiar simptome depresive legate de incapacitatea de a obține orgasm. 

Simptome relaționale:

  • Evitarea contactului sexual din teama de eșec sau disconfort;
  • Apariția tensiunilor în cuplu, datorate reproșurilor și a interpretărilor eronate ale problemei;
  • Dificultăți de comunicare în intimitate;
  • Risc crescut de îndepărtare emoțională și afectivă între parteneri. 

Cauzele posibile ale anorgasmiei

Cauzele biologice ale anorgasmiei

Pentru ca orgasmul să apară, sunt necesare multiple modificări anatomice și fiziologice într-un interval scurt de timp, vascularizarea intensă a zonei genitale, lubrifierea vaginală, tumescența clitoridianaă și activarea terminațiilor nervoase pelvine. Orice întrerupere sau disfuncționalitate în acest proces poate afecta capacitatea de a avea orgasm. 

Modul în care funcționează sistemul sexual este strâns legat de capacitatea de reacție a sistemului nervos și a proceselor hormonale. 

 

Factori medicali relevanți:

  • Intervențiile chirurgicale și menopauza, apărută natural sau indusă medical, care pot să afecteze sensibilitatea și echilibrarea sistemului hormonal;
  • Afectarea organelor pelvine atunci când acestea se asociază cu incontinență, scăderea sensibilității și apariției disconfortului la penetrare;
  • Starea de sănătate general afectată astfel încât să ducă la scăderea capacității corpului de a susține excitația și orgasmul. 

 

Cauzele psihologice și relaționale ale anorgasmiei

Procesul de apariție al orgasmului are determinanți puternici în factorii psihologici și relaționali. Orgasmul este o experiență, rezultată din învățare care sintetizează credințele, emoțiile, experiențele sexuale trecute și dinamica de cuplu prezentă. 

 

Calitatea relației cu partenerul și satisfacția din cuplu

  • Nepotrivirea dorinței sexuale sau diferențele dintre dorințele sexuale ale partenerilor;
  • Repertoriu sexual limitat sau lipsa preludiului care împiedică excitația suficientă;
  • Problemele de cuplu care provin din atracția scăzută față de partener sau lipsa comunicării intime;
  • Dificultățile sexuale ale partenerului(disfuncții erectile, ejaculare precoce), care pot bloca relaxarea și ritmul necesar apariției orgasmului.

 

Percepția asupra orgasmului feminin

Orgasmul este determinat în mod direct prin stimularea clitoridiană, în timp ce orgasmul vaginal, apare prin stimularea indirectă a terminațiilor nervoase clitoridiene resimțite prin stimularea peretelui vaginal. Din acest motiv, diferențiere între orgasm clitoridian și orgasm vaginal este mai degrabă culturală, decât medicală. Presiunea ca o femeie să experimenteze cât mai multe tipuri de orgasm poate genera frustrare și sentiment de inadecvare. Normalizarea acestor idei reduce anxietatea și ajută femeile să își redefinească satisfacția sexuală în termeni realiști. 

 

Cauze psihologice individuale 

  • Credințele culturale și religioase despre sexualitatea și implicarea plăcerii, care pot induce sentimente inhibitorii și de rușine;
  • Imaginea de sine și relația cu propriul corp, astfel încât femeile cu o stimă de sine scăzută sau nemulțumite de corpul lor se pot deconecta de la plăcere;
  • Traumele emoționale și sexuale(abuz, doliu, experiențe negative în relații) care pot bloca răspunsul orgasmic;
  • Statutul și rolurile sociale, cum ar fi rolul de mamă sau presiunile profesionale, pot influența percepția asupra feminității și a intimității.

 

Fiecare femeie își construiește raportarea la orgasm prin experiențe timpurii, modele culturale și interacțiuni în relațiile de cuplu. Percepția orgasmului este o rezultantă a tuturor acestor factori psihologici și sociali, motiv pentru care acesta nu poate fi înțeles doar ca un reflex biologic, ci ca o experiența complexă, integrată cognitiv și emoțional. 

Cum se diagnostichează anorgasmia?

Anorgasmia feminină se diagnostichează în funcție de caracteristicile sale fundamentale, și anume, întârzierea, reducerea intensității sau lipsa experienței în ultimele șase luni, în majoritatea interacțiunilor sexuale, care să genereze distres pentru femeia care o experimentează, fără a ține cont de eventualele implicații relaționale. 

Pentru a stabili un diagnostic este nevoie de:

 

1. Un interviu complex în care să se discute aspecte importante precum:

  • Istoricul sexual(dacă orgasmul a fost prezent vreodată sau nu, pentru a face distincția între ce tipuri de anorgasmie întâlnim);
  • Frecvența și contextul lipsei orgasmului;
  • Nivelul dorinței și a excitației sexuale;
  • Impactul problemei asupra vieții personale și relaționale;
  • Factorii psihologici relevanți: stres, depresie, anxietate, traume, credințe despre sexualitate.


2. Examinarea medicală care presupune:

  • Examen ginecologic pentru a identifica eventualele afecțiuni;
  • Analize hormonale pentru a exclude cauzele endocrine;
  • Evaluarea comorbidităților(diabet, boli neurologice, efecte ale chirurgiei sau tratamentelor medicale).


3. Evaluarea psihologică și relațională

  • Analiza imaginii corporale, a stimei de sine și a relației cu propria sexualitate;
  • Identificarea conflictelor de cuplu, a diferențelor de dorință și a posibilei anxietăți de performanță;
  • Evaluarea influențelor culturale și religioase care pot genera inhibiție și rușine. 


Diagnosticul anorgasmiei se stabilește prin înțelegerea contextului medical. Psihologic și relațional. Doar prin această abordare o persoană poate beneficia de un tratament terapeutic sau medical personalizat și eficient.

Terapia psihosexuală pentru anorgasmie

Cele mai eficiente abordări în tratarea anorgasmiei în terapia psihosexuală rămân tehnicile cognitiv-comportamentale. Acestea conțin strategii care creează condițiile necesare pentru ca o femeie să se conecteze la corpul ei, să exploreze plăcerea fără rușine și să trăiască intimitatea ca o experiență firească și satisfăcătoare. 

Pe de altă parte există integrate o serie de abordări deosebit de utile în tratarea anorgasmiei, cum ar fi:

 

  • Psihoeducația 

Psihoeducația se referă în acest sens la cunoaștere. Cunoașterea informațiilor despre funcționarea corpului și a fundamentelor sexualității, dar cu atât mai important cunoașterea de sine în contextul vieții sexuale. Astfel că o femeie poate înțelege mai mult despre cum funcționează anatomia genitală, care este rolul schimbărilor dar și cum evoluează sexualitatea de-a lungul vieții. Informația nu rezolvă disfuncția, însă creează baza pentru explorarea practică.
 

  • Masturbarea dirijată 

Aceasta este considerată o tehnică sigură și eficientă. Presupune trecerea printr-o serie graduală de exerciții de autoexplorare prin care de descoperă zonele erogene și se revendică autonomia erotică, pentru a înțelege că plăcerea este un drept personal, care poate fi împărtășit cu partenerul, nu o obligație față de celălalt. 

 

  • Tehnicile focusate pe senzații

Aceste tehnici presupun combinarea atingerilor non-sexuale cu atingerile sexuale, fără presiunea orgasmului sau a penetrării. Scopul acestora este să accentueze trăirea corporală, identificarea și comunicarea preferințelor și construirea tensiunii sexuale într-un spațiu de încredere și siguranță. 

 

Anorgasmia este un tip de disfuncție care de regulă, nu se trăiește ca o dificultate individuală ci afectează într-o proporție destul de mare și relația. Terapia de cuplu ajută la facilitarea apariției orgasmului prin rezolvarea conflictelor, îmbunătățirea comunicării și creșterea satisfacției relaționale. 


Terapia sexuală este un proces, nu doar pentru ameliorarea sau tratarea anorgasmiei, ci și pentru recâștigarea respectului de sine și a conștiinței plăcerii. Idei precum cele care provin din așteptările negative culturale sau din presiunea partenerului, pot cuprinde experiența personală, în care o femeie să simtă că poate să exploreze prin libertate, curiozitate și respect.

Programeaza-te la terapie
în doar 20 de secunde

Programeaza-te

Când ar trebui să apelezi la ajutor specializat

Apelarea la un ajutor specializat este necesară atunci când dificultatea de a ajunge la orgasm persistă de cel puțin șase luni, apare în majoritatea experiențelor tale sexuale și ajunge să îți provoace frustrare, anxietate sau tensiuni în cuplu pe care nu le mai poți gestiona.

 

Sprijinul unui sex-terapeut este recomandat și atunci când stima de sine, duce la evitarea intimității sau se asociază cu probleme medicale sau tratamente care pot influența funcția sexuală. 

Întrebări frecvente despre disfuncția erectilă

Nu, anorgasmia nu apare doar la femei. Deși este mai frecvent discutată în contextul sexualității feminine, anorgasmia poate afecta și bărbații. La bărbați, tulburarea se manifestă prin dificultatea sau incapacitatea de a ajunge la orgasm în ciuda unei erecții și a unei stimulări sexuale adecvate.

Anorgasmia nu este o afecțiune permanentă în mod obligatoriu. Ea poate persista luni sau ani și poate afecta profund viața intimă și emoțională, dar ea este de cele mai multe ori tratabilă, dacă sunt identificate corect cauzele. 

Poate fi mai degrabă temporară atunci când cauzele sunt psihologice(anxietate, stres, rușine, probleme de cuplu) sau medicale(medicație, dezechilibre hormonale).

Devine o afecțiune de lungă durată atunci când o persoană nu a avut niciodată orgasm, drept urmare suferă de anorgasmie primară, sau atunci când afecțiunile medicale sau psihologice rămân netratate.

Da, anorgamsia poate fi tratată prin terapie sexuală, iar rezultatele sunt adesea foarte bune, mai ales atunci când problema nu are exclusiv cauze medicale. 

Tratamentul medicamentos este aplicat în situația în care anorgasmia este un efect al medicației psihoactive. În această situație, se va prescrie un alt tip de tratament mai blând sau se optează pentru reducerea dozelor recomandate. 

Pentru anorgasmia care are cauze bazate pe dezechilibre hormonale, cum ar fi cele asociate menopauzei, se pot administra tratamente hormonale, la recomandarea unui medic endocrinolog și ginecolog.

Prețul unei ședințe de terapie sexuală este de 350 Ron. 

Programeaza-te la terapie în doar 20 de secunde
Programare rapida
Alexandra Demian Sexolog Bucuresti